Dan salveaza puiul de foca

In fiecare zi ma opresc in lumea copilariei.
Azi am poposit, impreuna cu puii mei, in lumea acvatica plina de peripetii.

Colorati micuta foca

Foca traieste in emisfera de nord in apele oceanelor Atlantic si Pacific. Ele inoata foarte bine si repede, sunt foarte iscusite, pot ramane sub apa chiar si jumatate de ora si pot ajunge la adancimi de pana la 200m.

Focile mananca pesti, cum ar fi: heringi, sardine, lostrite, platici sau crustacei, moluste.

Ce stiti voi despre animalutele din mare?
Ce mananca foca?
Ce animal acvatic mai cunoasteti?

Ne uitam, ne jucam si invatam

1. Vizionarea diafilmului "Ridichea uriasa".

2. Din ce poveste face parte aceasta imagine?

Ridichea uriasa

"Ca sa faca o salata
Si ridichea sa o scoata,
S-au aliniat aici,
In gradina, doi bunici,
Nepoata si o pisica,
Un caine, o soricica...
Toata lumea greu tragea,
Dar ridichea nu iesea...!" 

"Scurta istorie" - Ion Popescu-Gopo

Ion Popescu-Gopo s-a născut la data de 1 mai 1923, în oraşul Bucureşti. Pseudonimul său de Gopo provine de la numele părinților săi: numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu.  A studiat la Conservatorul din Bucuresti, a fost violonist la Teatrul National din capitala, a fost director la Filarmonica George Enescu.

Gopo a debutat în presă în anul 1939 publicând caricaturi. În animaţie debutează în anul 1949, alături de tatăl său şi Matty Aslan, cu scurt-metrajul de animaţie Punguţa cu doi bani.

Din anul 1950 începe să lucreze la Studioul cinematografic Bucureşti, în cadrul secţiei de animaţie. Primele desene animate erau zoomorfe şi constituiau fabule educative care l-au facut celebru in intreaga lume.

În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: Răţoiul neascultător. Urmeaza apoi Albina şi porumbelul (1952), Doi iepuraşi (1952), Marinică (1953), O muscă cu bani (1954),  Şurubul lui Marinică (1955), Ariciul răutăcios (1955),  Galateea (1957).

Considerat un precursor, primul desenator al epocii desenului animat romanesc, Ion Popescu Gopo creeaza „omuleţul”, personajul nud, schiţat din câteva linii, care interpretează atât de complex problemele lumii contemporane. 

Gopo a iniţiat o revoltă anti-Disney:

Legenda Sanzienei

In fiecare an, la 24 Iunie, crestinii ortodocsi sarbatoresc Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Aceasta sarbatoare este foarte veche la noi, la romani, si se mai numeste popular “Sanzienele”.

Daca nu stiati, sanziana este o planta ce infloreste tocmai in aceasta perioada, avand multe floricele galbene, foarte frumoase. De aceea Sanziana se mai numeste si “Floarea Sfantului Ioan”.

Legenda spune ca Sanziana a fost o fata sarmana, ramasa orfana si de care nimeni nu avea grija. Oamenii rai de prin preajma ei o alungau de colo-colo, nelasandu-i, bietei fete, nici macar linistea.

Sanziana

Ursul păcălit de vulpe

Moş Martine, Moş Martine, 

Fii atent, ia seama bine!

Vulpea este o şireată

Si te păleşte-ndată,

Nu-i mai căuta de sfada,

Altfel rămîi fără coada

Fără peste, fără tot

Si te lingi flămînd pe bot!

Ne jucam si invatam:

Ce fel de animale sunt ursul si vulpea? Domestice sau salbatice?

Scufita rosie

Eu sunt o fetita
Si am o scufita 
De la bunicuta, 
Unde merg fuguta

Sa-i duc de mancare,
Sa-i dau alinare!
Mama m-a trimis 
Si ceva mi-a zis:...

Vorba dulce mult aduce

Intr-o zi, spuse mama Ioanei, fetita mea a venit de la scoala, a aruncat ghiozdanul pe un scaun, pardesiul pe altul si foarte grabita s-a asezat la masa. Ii era tare foame! Eu stateam la fereastra si coseam.

- Mama, da-mi sa mananc! spuse Ioana.

Eu nu i-am raspuns.

- Mama, mi-e foame, da-mi sa mananc, striga ea mai tare, suparata. 

I-am servit masa, am lasat-o sa manance in liniste, apoi i-am spus urmatoarea poveste:

...Cica era odata o gradina minunata. Printre crapaturile gardului se vedeau flori de toate culorile si fantani cu apa limpede, dar poarta gradinii era incuiata si nimeni nu putea sa intre inauntru. Oamenii au incercat in tot felul s-o descuie si apoi s-au hotarat sa sara gardul. Dar ce sa vezi? Cum ajungeau aproape de varful gardului, acesta se inalta si oamenii nu puteau sa-l ajunga. Atunci ei s-au hotarat sa sparga, sa darame poarte. Au luat topoare in maini si-au inceput s-o loveasca, dar topoarele s-au rupt si poarta tot nu s-a deschis. Furiosi au dat foc portii, dar focul s-a stins imediat si poarta a ramas tot intraga si inchisa. Oamenii nu stiau ce sa mai faca, sa poata intra in acea gradina minunata, cand deodata o fetita, ca tine, Ioana, veni in fata portii si spuse frumos: "Te rog, poarta draga, deschide-te!" Si minune! Poarta s-a deschis indata si fetita a intrat in acea gradina frumoasa, mult dorita de toti oamenii din jur.

Atunci Ioana, care ascultase cu multa atentie povestea spusa de mine, s-a facut rosie ca racul si rusinata mi-a zis: "Te rog, mama, iarta-ma ca n-am vorbit frumos, cand am cerut supa!"
Am iertat-o, am mangaiat-o si m-am bucurat ca si-a recunoscut greseala.