Intr-o zi, spuse mama Ioanei, fetita mea a venit de la scoala, a aruncat ghiozdanul pe un scaun, pardesiul pe altul si foarte grabita s-a asezat la masa. Ii era tare foame! Eu stateam la fereastra si coseam.
- Mama, da-mi sa mananc! spuse Ioana.
Eu nu i-am raspuns.
- Mama, mi-e foame, da-mi sa mananc, striga ea mai tare, suparata.
I-am servit masa, am lasat-o sa manance in liniste, apoi i-am spus urmatoarea poveste:
...Cica era odata o gradina minunata. Printre crapaturile gardului se vedeau flori de toate culorile si fantani cu apa limpede, dar poarta gradinii era incuiata si nimeni nu putea sa intre inauntru. Oamenii au incercat in tot felul s-o descuie si apoi s-au hotarat sa sara gardul. Dar ce sa vezi? Cum ajungeau aproape de varful gardului, acesta se inalta si oamenii nu puteau sa-l ajunga. Atunci ei s-au hotarat sa sparga, sa darame poarte. Au luat topoare in maini si-au inceput s-o loveasca, dar topoarele s-au rupt si poarta tot nu s-a deschis. Furiosi au dat foc portii, dar focul s-a stins imediat si poarta a ramas tot intraga si inchisa. Oamenii nu stiau ce sa mai faca, sa poata intra in acea gradina minunata, cand deodata o fetita, ca tine, Ioana, veni in fata portii si spuse frumos: "Te rog, poarta draga, deschide-te!" Si minune! Poarta s-a deschis indata si fetita a intrat in acea gradina frumoasa, mult dorita de toti oamenii din jur.Atunci Ioana, care ascultase cu multa atentie povestea spusa de mine, s-a facut rosie ca racul si rusinata mi-a zis: "Te rog, mama, iarta-ma ca n-am vorbit frumos, cand am cerut supa!"
Am iertat-o, am mangaiat-o si m-am bucurat ca si-a recunoscut greseala.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu