Probabil ca multi dintre dumneavoastra cunosc versurile lui Alecu Donici in care bietul greieras ramane fara mancarica:
Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte
Că afară viscoleşte.
Iar el de mâncat nu are;
La vecina sa furnică
Alergând cu lacrimi pică
Şi să roagă să-I ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân la primăvară.
Furnica l-a ascultat,
- Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai? Eu cântam
În petrecere cu toţi.
- Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poţi,
Iar la vară fă ca mine.
Dar, de diafilmul copilariei noastre, va aduceti aminte?
Trista povestioara a greierasului o mai intalnim si la George Toparceanu aici.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu