Floarea Pastelui - legenda

Când Bunul Dumnezeu a făcut întrega Sa creaţie, a împodobit toată Grădina Raiului cu flori care mai de care mai frumoase şi mai parfumate. Dacă cerul este împodobit tot cu stele, atunci şi pământul a fost împodobit cu flori. Dintre toate florile pe care Dumnezeu Le-a pus în Grădina Raiului şi care s-au răspândit apoi pe tot pământul, cu siguranţă cea mai aleasă este Floarea Paştelui sau Păştiţa. Pe cât pare de firavă şi de neînsemnată, pe atât este de suavă şi de frumoasă.

Se spune despre ea că pentru o zi este regina florilor, iar acea zi este Sfânta Sărbătoare a Învierii- Paştele. Şi aceasta pentru că a fost printre martorii Învierii Fiului lui Dumnezeu. De aceea are şi haina strălucitoare alb-gălbuie, asemenea luminii.

Floarea Pastelui

Si daca ar fi sa dam timpul inapoi, am vedea ca acum 2000 de ani,
dupa ce Domnul Hristos fusese răstignit pe cruce pentru pacatele noastre  şi era dus către mormânt, tot drumul era presărat cu nişte floricele mohorâte ce plăngeau alături de femeile mironosiţe. Atunci una dintre ele a cules un bucheţel şi l-a pus la intrarea în care era săpat mormântul. Intrarea în mormânt fusese acoperită cu o piatră mare, ce nu putea fiurnită decât de mai mulţi oameni la un loc. Nimeni nu văzuse atunci acele florimititele, firave şi neluate în seamă (aşa cum nici Hristos nu fusese luat în seamă de ceicare ar fi trebuit să recunoască în El pe Fiul lui Dumnezeu), prinseseră rădăcini şi străjuiau la rândul lor piatra de la uşa mormântului. Alături, din ordinul guvernatorului Pilat, străjuia sutaşul Loghin cu ostaşii, cel ce strapunsese cu sulita coasta lui Hristos, ca sa se incredinteze ca a fost omorât. Dar cum în miez de noapte piatra s-a dat la o parte şi Fiul lui Dumnezeu, Care a biruit moartea, a înviat şi o lumină mare s-a ivit la uşa mormântului, floricelele firave ce parcă plângeau, au devenit deodată strălucitoare şi vesele, mărturisind şi ele Învierea, împreună cu îngerulce se afla şi el chiar lângă mormânt. 

De atunci, o dată pe an, printre suratele lor, în noaptea cea sfântă a Paştelui, pline de strălucire, aceste flori ,,cântă” şi ele Hristos a înviat şi, după ele întreg neamul florilor, ce ne încântă ochii şi sufletul cu frumuseţea şi cu parfumul lor. Şi tot deatunci, aceste flori galbene sau albe ca lumina Învierii, se numesc Florile Paştelui sau Păştiţe.