Muma lui Ştefan cel Mare - de Dimitrie Bolintineanu

I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.

Zdreanta de Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?

Caută căsuţa animalelor:

găina                                       grajd

vaca                                        bârlog

iepure                                      coteţ

urs                                           cuşcă

veveriţa                                   scorbură

               Ordonează cuvintele în propoziţii:

- cu, era, un, creţ, Zdreanţă, câine, părul.

- ou, îi, fierbinte, gospodina, dă, un.

 

Cine e curat si vesel

Nu uitati!

de S. Mihnea

Zilnic cu o periuta
Dintii curate-i usor
Caci de n-o faci,ei se strica

                     Si te dor!

Fructe si legume multe
Sa mananci: iti folosesc,
Caci sunt bune, sunt gustoase
                      Si hranesc!

Corbul si vulpea - de La Fontaine

Vulpea şi corbul

 de Jean de la Fontaine

Cumătrul corb ţinea-n plisc o bucată
De caşcaval, furată.
Cumătră vulpe, atrasă de miros,
Vorbi cu el de sub copac, de jos:
- Măria-ta, îi zise, să trăieşti!
Că tare mândru şi frumos mai eşti.
De-oi fi la ghiers cum te arăţi la pene,
E lămurit, cu ochi şi cu sprâncene,
Nu vreau să mint, dar nici nu vreau să neg,
Că eşti minunea codrului întreg.
El, măgulit de-această cuvântare,
Voi să dovedească ce-i în stare;
Deschise pliscul, caşcavalul cade,
Vulpea i-l ia şi-i ţine, cum se cade,
O altă cuvântare: - Domnul meu,
O să te-nvăţ acum ceva şi eu.
Linguşitorii se înfruptă de la cei
Ce cască gura ascultând la ei.
Lecţia mea, văzuşi, nu te-a costat
Decât un colcovan de caş furat.

Diafilmul in limba romana dupa fabula "Corbul si vulpea" de La Fontaine

"Corbul era o pasare neagra, mare si tare urata. Mai mult, avea un carait care enerva pe toata lumea. La un moment dat, abia furase o bucata de branza si intentiona sa o manance pe creanga unui copac. Chiar atunci, pe acolo trecu o vulpe care il saluta pe corb, lingusindu-l:
- Buna ziua, domnule corb!

Mariuca

Mariuca o fetita cuminte, ascultatoare si harnica, este un copil exemplu. 

Pe cand se intorcea de la bunicuta ei, a nimerit pe un adevarat camp de lupta. Cu mult curaj, inainteaza catre casa ei, dar neputand sa ajunga asa usor, a hotarat sa ii ajute pe soldatii romani. Cum a putut o copilita sa ajute acolo unde le este greu si unor oameni maturi? Sa urmarim urmatorul diafilm:

Ciresel si Ciresica

"Ciresel si Ciresica,
Doua fructe atatica, 
Rotunjoare si gustoase,
Foarte, foarte sanatoase,
Sus, pe-o cranga se jucau,
Sub soare se leganau
Pana a venit fetita 
Si Le-a rupt din pom, codita!"

Completeaza desenele cireselor si coloreaza-le:

Joc pentru copii:

Copiii sunt asezati doi cate doi, fata in fata. Isi duc palmele intinse in fata si vor trebui sa isi bata palmele in timp ce spun poezia:

“ Ciresica vinde mere
Ciresel vine si cere
Ciresica nu se-dura
Ciresel vine si fura
Cate mere a furat
Ciresel neobrazat?”

Copilul la care s-a terminat poezia trebuie sa aleaga o cifra de la 1 la 10. Dupa ce alege va continua jocul numarand pe rand, pana la cifra aleasa. Cand ajuge la cifra dinaitea celei alese, copilul la care ajunge cifra trebuie sa-l atinga pe cel care urmeaza, asfel il scoate din joc. Daca nu reuseste sa il atinga, iasa el din joc. Castiga copilul care reuseste sa ramana in joc pana la final.

Coloreaza ciresele de mai jos si spune o poveste despre ele:

Prietenii

 Radu si Ionel erau prieteni buni, desi Radu era mai mare. El era elev in clasa a II-a iar Ionel nu era inca scolar. Intr-o zi, Radu a venit in vizita la prietenul sau care se juca in curte cu un vaporas de tinichea.
- Buna ziua, Ionele!
- Buna ziua, Radule! Hai sa ne jucam "de-a vaporul"!
- Bine, se invoi Radu, dar eu vreau sa fiu capitanul.
- Cum sa fii tu? Doar e vaporul meu!

- Da, dar eu ma pricep la vapoare si apoi sunt si mai mare.
- Ei, si! facu Ionel. Eu am un unchi marinar. Chiar el mi l-a adus.
- Atunci spune din ce se compune un vapor?
- Din fier. Cine nu stie asta?
- Eu nu te-am intrebat din ce e facut, ci din ce se compune, zambi Radu.
- Spune tu, daca esti asa priceput!
Radu lua vaporul si incepu:
- Uite partea asta ascutita din fata se numeste prora. Partii din spate i se spune pupa. Partea care sta in apa se numeste ...
- Arena, striga ionel.
- Nu. Arena e scena cu rumegus de la circ, unde fac tumbe clovnii. Aceasta se numeste carena.
Ionel se inrosi pana in varful urechilor. Cum de uitase tot ce-l invatase unchiul sau, marinarul?