Arici, arici Bogorici

Din gradina lui Mihai,
De sub tufe de urzici
A iesit un ghem de scai
Uite-l colo, uite-l ici,
Zi-i pe nume, cine-i?

Ariciul este un animal mic care traieste la marginile padurilor sau pe langa curtile oamenilor. Isi face adapost din frunze si cauta hrana doar noaptea.

Mananca:

• insecte,
• greieri,
• viermi,
• ciuperci,
• mere,
• alte fructe de padure.

Mananca mult vara iar iarna el doarme (hiberneaza).

Ariciul are capul mic (care seamana cu a unui purcel, insa cu mult mai mic):

• doi ochi mici ca doua margele negre
• botul lunguiet
• doua urechiuse cu care aude foarte bine

Fata si piciorusele lui sunt acoperite cu par aspru.

Trunchiul este de forma unei pere si are o “haina” cu tepi tari,

Puii de arici

dupa Ionel Pop

Într-o seară de vară mă odihneam în grădină la umbra unui dud mare. Erau cu mine nepoţii mei, Niculiţă şi Dănuţ. Dudele erau coapţe şi cădeau una câte una în iarbă. Copiilor le plăceau dudele dulci şi, îndată ce cădea una, alergau şi o culegeau. Rareori ajungea Dănuţ să ridice vreuna, Niculiţă, mai mărişor şi mai sprinten, ajungea primul. Dănuţ rămânea întristat. În zadar i-am spus de câteva ori lui Niculiţă că nu e bine ceea ce face; nu m-a ascultat şi cum cădea o dudă, o şi apuca. Dar iată ce s-a întâmplat:

Din grădina vecinului a apărut mai întâi un botişor ascuţit, apoi un cap mic, care semăna cu al unui purcel, însă mult mai mic. Doi ochi ca două mărgele priveau în toate părţile. Era un arici. A stat nemişcat o bună bucată de vreme, pândind dacă nu cumva o fi prin apropiere vreo primejdie. Apoi a ieşit, mic, ghebos, îmbrăcat în spate cu haina numai ţepi. Abia i se vedeau picioruşele.

Jumatate de cortof si cateva scobitori va ajuta sa faceti un arici de poveste

S-a oprit, a dat glas încet, ca un grohăit abia auzit. Îndată au ieşit de sub frunze patru pui de arici. Adică era o aricioaică ce îşi ducea puii cu ea.

Mica bucatareasa

de Geta Stanciu

Astazi sunt in casa 

Mica gospodina;

Vreau sa pun pe masa

Ce-am luat din gradina.

Curat morcovi, ceapa,

Cartofii-felii

Si-n oala cu apa

Vor fierbe, sa stii!

Aici puteti urmari si diafilmul Bondacel isi alege o meserie

Jupan Ranica Vulpoiul de Alexandru Odobescu

Un frumos basm pentru copii.

A fost odata
Ca niciodata ;
Daca n'ar fi,
Nu s'ar povesti:

Ivan nazdravan si zmeul

O frumoasa poveste ucraineana:

Iepurele si broasca

Fabule, de Esop

Un iepure care privea mersul lenes al unei testoase ii spuse acesteia in gluma:
- Vrei sa facem o intrecere, sa vedem cine alearga mai repede?
Testoasa incuviinta.
A doua zi, dis-de-dimineata, venira la locul hotarat pentru inceperea cursei. Multe animale voiau sa priveasca intrecerea si asteptau cu nerabdare.
Domnul Soarece trase o linie rosie pentru start si veverita dadu semnalul de plecare cu un fluier.

Floriţa din codru de Ioan Slavici

Floriţa din codru de Ioan Slavici este o poveste pentru copii ce zice despre frumusetea si bunatatea unei copile si rautatea unei mame vitrege. Subiectul ne aduce aminte de povestea Alba ca Zapada, dar Slavici aduce in prim plan cadrul si personajele specific romanesti.

  În mijlocul codrilor; lângă drumul cel mare, lângă drumul cel de ţară, pe unde umblă şi trece împăratul cu voinicii săi, era odinioară o crâşmă, la crâşma aceea era o crâşmăriţă; crâşmăriţa avea o fată, şi pe fată o chema Floriţa. Fata asta nu era însă fiica crâşmăriţei, şi crâşmăriţă nu era mama fetei: fata era fată fără părinţi, şi crâşmăriţă maică de suflet a fetei…

  Nu numai Floriţa, ci şi maică-sa, crâşmăriţă, era însă frumoasă. Crâşmăriţă nu era însă aşa de frumoasă ca şi Floriţa, şi Floriţa altfel iară, nu ca şi crâşmăriţă. Crâşmăriţă era frumoasă ca şi o pană de păun; Floriţa era frumoasă ca şi o floare ce creşte ascunsă în umbra tufelor....

Fata săracului cea isteaţă de Petre Ispirescu

Petre Ispirescu (1830-1887) a fost un folclorist dar si un scriitor recunoscut în special datorită activităţii sale de culegător de basme populare româneşti pe care le-a repovestit cu un har remarcabil. Culegerea Legende sau basmele românilor cuprinde 37 de basme printre care si Prâslea cel voinic și merele de aur, si Fata săracului cea isteaţă:

" fata cea mai mare era mai tăcută şi mai cu judecată. Ea rămânea cu surorile şi fraţii cei mai mici când se duceau părinţii la muncă, vedea de dânşii, îi muştruluia şi îi povăţuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască până într-atât părinţii"

 

El-Zorab de George Cosbuc

Trista poveste a unui frumos calut: El-Zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Danila Prepeleac de Ion Creanga

Erau odată într-un sat doi frați, și amândoi erau însurați. Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș, nechitit la minte și nechibzuit la trebi; ș-apoi mai avea și o mulțime de copii!

Mai puteti viziona si
Dupa fapta si rasplata
Alte povesti scrise de Ion Creanga

Fata babei si fata mosului de Ion Creanga

Erau odată un moșneag și-o babă; și moșneagul avea o fată, și baba iar o fată. Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laț, lăsând tot greul pe fata moșneagului. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. Dumnezeu o împodobise cu toate darurile cele bune și frumoase. Dar această fată bună era horopsită și de sora cea de scoarță, și de mama cea vitregă; noroc de la Dumnezeu că era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei.

Mai puteti viziona si
Dupa fapta si rasplata
Alte povesti scrise de Ion Creanga

Dupa fapta si rasplata

"Este ceva mai de pret decat mandria si mai nobil decat desertaciunea: e modestia; si iarasi, ceva mai rar decat modestia: simplicitatea"

Rivarol

Cantec de toamna

 Bun gasit, draguta toamna.

Bun sosit la noi!
Ne-ai lipsit atata vreme
Din gradini si din zavoi!

Mere rosii, poama coapta
Multe ne-ai adus!
Nu uita, toamna bogata,
Nucile-s de-ajuns.

Zece mâţe de Tudor Arghezi

Lectura:Ion Caramitru

Zece mâţe-au fost poftite
La un ceai, pe negandite.
Dar, de teama sa n-o ploua,
Poate si de alta frica,
Sta la usa cea mai mica
Si-au plecat de-acasa noua.
 
Noua mâţe-asculta-aici
Un concert pentru pisici.
Una sforaie pe nas
Si acuma doarme dusa.
Si din toata ceata spusa
Mate opt au mai ramas. 

Poezii de toamna - Furtuna

de George Toparceanu

Nimeni n-a rămas în stradă.
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăştiate
Şi salcâmii stau să cadă:
Bate vântul, bate...

A ieşit de la răscruce
O femeie care duce
Un copil de mână... Sună
Porţi izbite de furtună
Şi femeia face cruce:
Fulgeră şi tună.

"Mama si copilul" de Nicolae Tonitza

Dar a norilor năframă
Se sfâşie... Biata mamă,
Cu puterile scăzute,
Vrea copilul să-şi ajute
Şi cu glas pierdut îl cheamă:
- Hai cu mama, iute!

L-a luat acum în braţe.
Ploaia o izbeşte-n faţă.
Bolta parcă-i spartă-n două...
Cu mânuţele-amândouă
El de gâtul ei s-agaţă:
- Plouă, mamă, plouă!

Bondacel isi alege o meserie

"Toata ziua el vopseste
Peretii-i impodobeste."
(Zugravul)

Budulea Taichii de Ioan Slavici

Numele lui Ioan Slavici il asociem adesea cu "Novelele din popor", un remarcabil volum de nuvele romanesti in care este surprinsa lumea satului din interior. "Personajele sunt icoane vii ale oamenilor din popor, cu mentalitatea lor arhaica, cu corectitudinea lor morala superioara, cu complexitatea lor ufleteasca nebanuita. Modul de a gandi, de a simti si de a actiona specific taranului este surprins si in Budulea Taichii." (Mircea Popa)

Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinereților, cu toate farmecele ei, acuma pierdute pentru totdeauna; și nici unul dintre noi toți, care împreună am trecut prin acea lume, nu poate să se gândească la tinerețile sale fără ca să-i treacă, așezat, retras și întotdeauna înțelept, Budulea Taichii pe dinaintea ochilor, pentru că Budulea nu era numai al Taichii, ci și al nostru al tuturora.

Poezii de toamna

Prima poezie despre toamna pe care fetita mea a invatat-o la gradinita:

Toamnă galbenă-aurie,

Pe covor de frunze moi

Și cu haină ruginie

Iarăși ai venit la noi.

Plină ești de roade, plină

Ca o harnică albină.

Porți în coșuri mari și grele

Struguri dulci, mere și pere.

Porți în plete crizanteme,

Albe flori în diademe,

Ca o zână din povești.

Toamnă, ce frumoasă ești!

(Autor necunoscut)

Greierul Si Furnica

 Probabil ca multi dintre dumneavoastra cunosc versurile lui Alecu Donici in care bietul greieras ramane fara mancarica: 

Greierul în desfătare,

Trecând vara cu cântare,

Deodată se trezeşte

Că afară viscoleşte.

Iar el de mâncat nu are;

La vecina sa furnică

Alergând cu lacrimi pică

Şi să roagă să-I ajute,

Cu hrană să-l împrumute,

Ca de foame să nu moară,

Numai pân’ la primăvară.

Furnica l-a ascultat,

Dar aşa l-a întrebat:

Toamna - Demostene Botez

Toţi acei ce-ntreaga vară
Au lucrat din zori în seară,

Toamna au roade bogate
Au şi fructe, şi bucate ,
Mere,

Pere,

În panere.