Colind - La nunta ce s-a-ntamplat

O colinda foarte cunoscuta in Apuseni este La nunta ce s-a-ntamplat
La nunta ce s-a-ntâmplat
În Cana Galileea, 
Fost-a şi Iisus chemat,
Şi vrând trişti a nu-i lăsa
A venit cu Maica-sa.

Şezând la masă şi bând

Băutură ne-ajungând,
Toţi cei câţi la masă stau
În tăcere se uitau
Necutezând a-ntreba
De mai este vin sau ba;
Iară Mama lui Iisus
Văzând că nu-i vin de-ajuns,
Zise: Fiul meu iubit!
Vinul ni s-a isprăvit.
Iară Iisus s-a sculat
Şi slugile a chemat
Apă-n şase vase a pus
Şi le-a umplut până sus.
El le-a binecuvântat
Apa-n vin s-a preschimbat
Şi-a zis să dea întâi la nun
Să guste vinul de-i bun,
Iar nunul dac-a gustat
Cu glas mare a strigat:
"Ceia ce fac mese mari
Dau întâi vinuri mai tari,
Iar dacă se-nveselesc
Şi pe cel rău îl primesc;
Iar noi cel prost am băut
Şi pe cel bun am ţinut".
Atunci toţi au cunoscut
Că Hristos s-a născut.

Colind - Plugusorul

Maine anul se-noieste,

Plugusorul se porneste, 

Plugusor cu patru boi,

Plugusor manat de noi.

Boii, boii dinainte,

Cu cornite poleite;

Boii, boii din mijloc,

Cu cornitele de foc.

Boii, boii de la roate,

Cu cornite imbelsugate.

Boi in coada codalbei

S-aiba gazda parte de ei.

Colind - Colindita nu-i mai multa

Colindita nu-i mai multa 

Sa traiasca cine-asculta 

Sus la ceruri o-naltam 

Si la gazde o-nchinam 

O-nchinam cu veselie 

Si cu mare bucurie 

C-am ajuns seara de-ajun 

A batranului Craciun 

Colind - Voi, acum, copiilor

Voi, acum, copiilor,
Si voi, buni, parintilor,
Laudati si cantati si va bucurati. *

Cu pastorii dimpreuna
Sa ne facem voie buna.

Ca ni s-a nascut Hristos,
Sa ne fie de folos.

* Dupa fiecare strofa se canta refrenul.

Cotoiul Poltron - Apa-i uda

Aventurile nastrusnicului motan continua:

Sursa: Revista "Pescarusul Brailei", supliment al caietelor program ale TEATRULUI PENTRU COPII BRAILA.
Din pacate, nu pot sa imi dau seama cu exactitate anul aparitiei acestei reviste. Aproximez undeva intre anii 1990-1996.

Ninge!

de Otilia cazimir

Ssst! Măicuţa gerului,

Cu mânuţa îngheţată,

Bate-n poarta cerului

Şi întreabă supărată:

-Unde-s stelele de sus?

-Iaca, nu-s!

Vântul rău le-a scuturat

Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins

Dintr-o margine de nor

Şi coboară-ncetişor...

-Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi

Şi aduce-n vânt ninsoare,

Drumuri albe peste văi,

Râs curat în ochii tăi,

Sănioare,

Zurgălăi...

1 Decembrie - Cantec de Unire

Toti baietii au itari

Cusme uite-asa de mari;

Braie late, 

Strans legate intr-o parte;

Si se leagana in joc,

Uite-asa, asa cu foc!

Cantec de Unire 1 decembrie, chishinau 2008 Basarabia pamant Romanesc...

Naica si pestele (1963)

Filmul "Naica si pestele" este un scurt metraj romanesc de exceptie, realizat in 1963, in regia Elisabetei Bostan. Episodul este primul din miniserialul intitulat "Aventurile istetului Naica".

Naica este un baietel cam de 6 ani, care traieste la tara, intr-o casuta traditional romaneasca si tot ce o inconjoara alcatuieste universul copilariei. 

Mai puteti urmari si Naica si veverita

Din poveste

Ne-am obisnuit cu poze, cu culoare multa, cand le cititm copiilor sa le aratam si cat mai multa imagine. Din cauza asta, cred eu, ca se pierde un pic din trairea povestii, a aventurii si a suspansului. Trebuie sa lasam si imaginatia copiilor sa zburde, sa isi "coloreze" ei imaginiile de poveste, in culorile lor preferate.

Am gasit aceasta poezie frumoasa, care este atat de simpla, dar care ne arata o lume de poveste asa de frumos colorata, ca nu m-am putut abtine sa nu o impartasesc copiilor.

Din poveste vine-un print

pe cararea de lumina,

are stele-n par si-n mana

tine o floare de gradina

si-are un cal cu frau de aur

si cu ochiul cat o stea, 

ne va duce, tin-te bine,

printul nostru undeva...

prin paduri cu largi poiene

ne va duce, si cu cerbi,

si-un cristal de lac ce luna

l-oglindeste printre ierbi;

caprioare-n carduri, iata,

ne vor tine drumu-ntins

pan' la casa cu piticii

si cu-o fata intr-adins;

ati ghicit, piticii-s sapte

si-Alba-ca-Zapada-i ea;

lin, ca o perdea coboara

noaptea ca o catifea;

si mai sunt si licuricii

ce ne poarta pasii lin

in lumina lor de visuri,

ceru-i clar pe sus, senin;

si noi trecem in poveste

rand pe rand sub clar de luna, 

doar mos Ene, printre gene, 

somnul dulce ni-l ingana.

Benzi desenate - Cotoiul Poltron

Un altfel de Tom si Jerry:

Sursa: Revista "Pescarusul Brailei", supliment al caietelor program ale TEATRULUI PENTRU COPII BRAILA. 
Din pacate, nu pot sa imi dau seama cu exactitate anul aparitiei acestei reviste. Aproximez undeva intre anii 1990-1996.

Doctorul Aumădoare de Kornei Ciukovski

Va aduceti aminte de el?

Doctoru-Aumădoare

A deschis spital.

 Vindecă de boală

Orice animal!

Se spune ca a fost odata un doctor cumsecade care se numea Aumădoare. El este cumsecade, blând şi generos, are barbişon alb cu mustăţi în furculiţă, halat şi bonetă, pantaloni în dungi şi ochelari rotunzi. 

Are o căsuţă modestă şi o soră tare nesuferită, pe nume Varvara. Şi cei mai buni prieteni sunt câinele Avva, raţa Kika, purceluşul Groh-Groh, papagalul Carudo şi, nu în ultimul rând, cucuveaua Bumba. De fapt, toate animalele îl iubesc pe doctorul Aumădoare. Nu doar pentru că are grijă de ele, dar mai ales pentru că e poate singurul care vorbeşte limba animalelor.

Trece prin tot felul de peripetii si copiii pot calatori alaturi de el, luand parte la aventuri extraordinare.

Am gasit-o si in format pdf - aici

Frunza de toamna

Primavara inverzeste,

Toata-i verde si fosneste,
Toamna se ingalbeneste,
Cade jos, se vestejeste.
(Frunza)

Incepem sa ne jucam cu toamna:



 Povestea lui Emil Garleanu le-a placut asa de mult ca

Frunza, de Emil Garleanu

S-a desfăcut din mugur, într-o dimineaţă caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, şi apropierea nopţii o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte şi să aştepte, aţipind, până a doua zi, venirea soarelui.

Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, şi toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului.

Frunza

În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.
Un ciripit străin o miră. Şi cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se aşeză pe streaşina casei, cântând mereu…
Dar într-o dimineaţă raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. Cea dintâi picătură de ploaie o izbi rece, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăştia puternic, umed: o ameţea.
După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineaţă înfocat, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În după-amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, veni, moleşit de căldură, de se furişă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza se bucură, acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbuşită, din guşă, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec.
Şi în fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiecare zi frunza o ferea, şi seara cântecul se împrăştia vesel.
Cât n-ar fi dat acuma frunza pe o picătură de ploaie! Dar norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi; cerul de sticlă, înflăcărat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau; când şi când, rozeta, care îşi scutura seminţa coaptă, împrăştia mireasma ei în zorii unora din dimineţi. Prea multă lumină, prea multă căldură.
Nopţile senine, cu crai nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut să fie veşnic noapte…
Pasărea venea mereu, câteodată şi noaptea rămânea acolo, aţipind, cu căpuşorul sub aripă.
Şi trecu mult până ce, odată, vântul de toamnă începu să bată. Zilele erau mai răcoroase, nopţile mai reci; cerul arareori curat. Puternic sufla vântul tomnatic! Apusurile erau ca sângele şi parcă înroşeau şi pământul. Frunza îşi simţi puterile slăbite; cu greu putea să ţie piept vântului, care o clătina în toate părţile; câteva tovarăşe, smulse, fluturară prin aer, apoi fuseseră duse departe.
Pasărea îi venea mai rar, nu mai cânta, şi asta o mâhnea cumplit.
Frunza tânjea, se îngălbenea; celelalte, de pe acelaşi copac, parcă se îngălbeniseră şi mai repede. Începuseră să cadă. Frunza auzea mereu, de acolo, din vârf, foşnetul cobitor al tovarăşelor ce o părăseau, strecurându-se uşor, ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se jos, într-un lăvicer, pe deasupra căruia vântul alerga grăbit.

Frunza aurie

De dimineaţă până seara, şi noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte.
Într-o dimineaţă se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în şir; atunci băgă de seamă că şi cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.
Un fior o străbătu şi se gândi la pasărea care nu o văzuse de câteva zile. În clipele acestea, când parcă se cutremura la gândul că poate şi dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca şi celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor.
Şi pasărea parcă auzi chemarea tovarăşei de altădată; veni, dar se opri puţin, pe o altă ramură, ca şi când n-ar fi cunoscut locul obişnuit în care cântase; apoi îşi luă zborul şi, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripii frunza care, de-abia mai ţinându-se, căzu la rândul ei.
Şi lăvicerul de jos nu se mai îngroşă, din ce fusese, cu această, cea din urmă, moartă.

Frunze de toamna

Copiii din crang de K. Usinski

Doi copii, un frate şi o soră, au pornit într-o zi spre şcoală. Drumul lor trecea pe lângă un crâng cu umbră deasă. Pe drum era cald şi praf, iar în crâng — răcoare şi veselie.

— Ştii ce? spuse băiatul surorii sale. Mai avem destul timp să ajungem la şcoală. Acolo e acum cald, plictiseală, pe când în crâng trebuie să fie tare plăcut. Ia ascultă cum cântă păsărelele! Şi ce multe veveriţe sar din creangă în creangă! N-ar fi mai bine să mergem acolo, surioară?

Fetiţei îi plăcu îndemnul fratelui ei. Aruncară amândoi abecedarele în iarbă, se luară de mână şi se afundară în desiş, printre tufele verzi, pe sub mestecenii pletoşi.

Într-adevăr, în crâng era larmă şi veselie. Păsărelele zburau din loc în loc, ciripind necontenit, veveriţele săreau de pe o creangă pe alta, iar gâzele mişunau prin iarbă.

Primul lucru pe care l-au zărit copiii a fost un gândăcel auriu.

— Joacă-te cu noi, i-au spus ei gândăcelului.

— M-aş juca cu plăcere, răspunse gândăcelul,

Haideti sa plecam la scoala!

Sade rata pe butoi si ne invata sa numaram din doi in doi

Un cantecel interpretat foarte frumos de Anca Turcasiu  ne invata sa numaram din 2 in 2:

Sade rata pe butoi

Numarand din doi in doi

1, 3, 5, 7, 9

Dimineata mancam oua

Ca sa crestem mari

Ca sa crestem mari

Sade rata pe butoi

Numarand din doi in doi

2, 4, 6, 8

Cozonacul este copt

Dar ca sa-l mancam

Pe maini ne spalam

Sade rata pe butoi

Macaind cu drag la noi

Mac, mac, mac si iarasi mac

Pe copii ii vad ce fac

Iar noi ïnvatam

Cum sa ne purtam

Adunarea cu 2

Sa nu uitati sa fiti copii

Copiii cresc cu un ritm ametitor. 

Parca ieri abia mergeau de-abusilea prin casa si azi...azi abia isi duc ghiozdanul urias in spate pe drumul spre scoala. Pe parcursul acestor ani, cei mici cunosc bucuria jocului, al deprinderilor frumoase dar si teama de necunoscut, emotii mari ii incearca si atunci cand invata sa duca lingurita la gurita si sa nu verse mancarea ...dar emotii sunt si acelea din prima zi de scoala. Se pregatesc cu drag si cu nerabdare sa ajunga in clasa de la scoala, se gandesc cu nostalgie si cu regret la clasa de la gradinita si inainteaza cu teama si bucurie, in acelasi timp, pe noile trepte ale copilariei... copilul mai mare, scolarul care nu se mai uita la diafilme decat atunci cand vrea sa isi aduca aminte de cand era el "bebe", scolarul care vrea "sa creasca mare".

Drumul de la gradinita 

La scoala 

Sa nu uitati sa fiti copii !!!

Vara la mare, in culoare, cu rabdare!

Desi vara este pe terminate, joaca noastra continua.
Se apropie Ziua Marinei si ne-am gandit sa facem ceva frumos pentru cei care isi sarbatoresc si ziua numelui.
Mai intai ne-am jucat cu hartia si culorile,

apoi am luat acuarele si cateva scoici de pe malul marii albastre :

Un tablou frumos ne incanta privirea

Dar fetita mea a vrut si o ancora, asa ca am diversificat activitatea aducand la micul nostru atelier si trusa de quilling.

Vara

de Duliu Zamfirescu

Cu firea ei cea arzatoare 

Sosit-a vara inapoi

Toti pomii sunt in sarbatoare,

In tei sta floare langa flori...

E dulce vara pe la noi!

Cartita si mamica

Martie este luna in care incepem lucrarile in gradina. Florile isi scot capusorul la iveala: ghiocei, lacramioare, zambile. Din pamantul umed am vazut ca au aparut cateva firicele de ceapa si usturoi – din cele plantate toamna... Ceea ce ma deranjeaza sunt ...niste musuroaie noi, ivite pe ici colo in gradina. A venit la noi o cartita... Am luat o carte sa vad ce poate sa faca rau prin gradina... Si in timp ce eu o rasfoiam, copiii s-au delectat cu un frumos desen animat: "Cartita si mamica".

Daca vreti sa vedeti partea frumoasa a vietii acestui simpatic animal, va recomand sa urmariti impreuna cu piticii, intreaga serie de desene animate “Micuta cartita”.

Jocul de-a curatenia de primavara

Primavara nu trebuie sa neglijam curatenia in casa. Stergem praful, scuturam, aerisim. Nu ca nu am face lucrul asta si in alt anotimp...Nu, nu e vorba despre asta! Doar ca azi s-a intamplat ceva deosebit in timp ce faceam putina ordine: fetita cea mare (eu ii zic cea mare, dar ea nu are decat 5 anisori; nu stiu ce o sa ma fac, cum o sa ii mai zic, cand o sa fie cu adevarat mare), ma ajuta cu stransul jucariilor de pe jos si in timpul asta a inceput sa imi fredoneze niste versuri pe care eu nu le stiam:

Iarna rece a plecat

La nasuc m-am dezghetat;

Pataniile lui Fulgusor

Toti copiii fac nazbatii. Unii invata din greseli, altii mai putin. Dragi copii, luati aminte la sfaturile mamei caci sunt cele mai dulci cuvinte pe care le veti intalni in viata voastra.