Turtita

"Sunt turtita fermecata,
De prin lada adunata,
Din camara maturata,
De bunica framantata;
In cuptor sunt rumenita 
Si-n padure sunt fugita."

Ne jucam si invatam cu turtita fermecata aici

Barba-Cot si cei doi copii

"A fost o data un pitic tare mic si poznas, care se chema Barba-Cot. El isi avea casuta intr-o ladita veche si intunecoasa din camera copiilor. Copiii il iubeau mult pe Barba-Cot: se jucau cu el si ascultau cu placere povestile acestuia despre imparatia piticilor. Dar, iata ca a sosit si ziua de 15 septembrie, cea mai importanta zi pentru Ionel si Marioara, pentru ca implinisera de curand sase ani. Au plecat nerabdatori si grabiti spre scoala si au uitat de bietul Barba-Cot, care a ramas plangand, inchis in ladita. Soricelul Chit-Chit, auzind plansul piticului, a venit repede la el si l-a intrebat:
- Draga piticule, de ce plangi asa de amar?

Pupaza din tei

 "Pupaza din tei", de Ion Creanga

Povestim si coloram:

"Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi: Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua?... Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un tei foarte bătrân și scorburos, pe coasta dealului, la moș Andrei, fratele tatei cel mai mic. Și numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! dis-dimineață, în toate zilele, de vuia satul. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demâncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori, tocmai în Valea-Seacă, aproape de Topolița. Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând:

— Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!

Naica si veverita

Filmul "Naica si veverita" este un scurt metraj romanesc de exceptie,  realizat in 1968, in regia Elisabetei Bostan, ce face parte din miniserialul intitulat "Aventurile istetului Naica".

Naica este un baietel cam de 6 ani, care traieste la tara, intr-o casuta traditional romaneasca si tot ce o inconjoara alcatuieste universul copilariei. Acest episod reda atmosfera inocentei a doi copii care fac orice sa salveze o veverita de vulpe. Bogdan Untaru joaca si de data aceasta de exceptie, la fel de fermecator ca si in primele episoade, iar micuta stirba, Alexandra Foamete o adevarata romancuta jucand plina de viata la cei cativa anisori ai ei, ne descopera viata padurii in miez de iarna.

 

Istoria diafilmului

Acum mai bine de 20 de ani, am intrat cu mama si cu tata in librarie si am vazut multe cutiute mici si colorate la care ei se uitau cu interes. Cautau sa cumpere unele povesti pe care nu le aveam. Costa 14 lei fiecare. Eu abia asteptam sa vina seara si sa dea drumul la acel aparat magic care arunca povestea pe perete. Uneori, nu aveam rabdare si mama acoperea geamul cu o patura sa faca intuneric in camera, ne asezam pe covor, in fata unui perete vopsit cu var alb (nu era lavabil pe vremea aceea) si asa porneam in lumea povestilor.

Ridichea uriasa

Un bunic si o samanta fermecata, de atat este nevoie sa apara o poveste minunata cu o ridiche uriasa:

Ne uitam, ne jucam si invatam aici

Cenusareasa

Cenusareasa este cea mai cunoscuta si cea mai indragita poveste de dragoste. Cenusareasa e o frumoasa fata care este persecutata, chinuita de masa sa vitrega si de surorile sale vitrege, ea devenind o servitoare... in propria ei casa. 

Una dintre cele mai frumoase versiuni mi se pare cea scrisa de Charles Perrault in 1697. El este cel care adauga elemente noi ca: dovleacul, zana cea buna si pantofii de sticla. Mai tarziu, in 1950, a fost preluata de Disney transformand povestea in una dintre cele mai populare versiuni de atunci si pana acum. 

Animafilm, a reusit sa surprinda farmecul Cenusaresei intr-un mod foarte placut: