Capra cu trei iezi

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : "Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul". - asa incepe frumoasa si arhicunoscuta poveste scrisa de nemuritorul Ion Creanga: "Capra cu trei iezi". 

Animafilm a preluat-o si a imbracat-o in imagini rurale superbe, cu interiorul unei case taranesti cu specific romanesc: casuta cu pridvor de lemn, cerdac, soba din lut cu cuptor si horn, diverse obiecte decorative deosebit de frumoase imbraca camera in care se desfasoara miezul povestii.

Amintiri din copilarie

Daca vorbim despre Creanga, vorbim despre unul dintre cei mai mari povestitori romani. Intreaga lui opera este un omagiu adus satului si copilariei, este o monografie a satului moldovenesc de la munte, o imagine luminoasa a vietii acestuia, cu frumusetile si imprejurarie lui, a vietii oamenilor cu traditiile si obiceiurile lor.

Diafilmul de mai jos este o productie a studioului cinematografic Animafilm si prezinta imagini din partea a II-a si din partea a IV-a  a "Amintirilor din copilarie" scrise de Ion Creanga.

Amintirile aduc in prin plan casa parinteasca, leaganul copilariei indepartate si portretele parintilor sai evocate cu duiosie:

Budulea Taichii

Nimeni nu poate sa faca o descriere mai frumoasa a lui Budulea Taichii, decat insusi Ioan Slavici:

"-Când mi-l aduc aminte pe dânsul, mi se desfășoară înaintea ochilor întreaga lume a tinereților, cu toate farmecele ei, acuma pierdute pentru totdeauna; și nici unul dintre noi toți, care împreună am trecut prin acea lume, nu poate să se gândească la tinerețile sale fără ca să-i treacă, așezat, retras și întotdeauna înțelept, Budulea Taichii pe dinaintea ochilor, pentru că Budulea nu era numai al Taichii, ci și al nostru al tuturora.

Mie, îndeosebi, mi se cuvenea oarecare întâietate la împărțeala părerilor de bine, pentru că eu îl știam încă din copilărie și eram prieten chiar și cu Budulea cel bătrân.

Nea Budulea, înainte de toate, avea un picior mai scurt decât celălalt și era un om scurt, gros, rotund la față și zâmbea mereu când vorbeai cu el. Fără de dânsul nu se putea nici un fel de veselie în sat la noi, fiindcă el cânta mai bine decât toți și din vioară, și din cimpoi, și din fluier, iară pe Huțu îl ducea întotdeauna cu sine, deoarece Buduleasa fugise cu un scriitor al satului, și nu putea să-l lase pe copil singur acasă. Când Budulea cânta din vioară, Huțu ținea cimpoile, iară când oamenii se săturau de vioară, Budulea schimba cu feciorul său. Fluierul îl purta Budulea totdeauna în șerpar; altfel nu l-am văzut de când îl țin minte și nici nu-mi pot închipui un Budulea făr' de fluier în șerpar.

La praznic și la ziua numelui știam de mai nainte că are să ne vie Budulea cu mulți ani, cu spor în casă și cu belșug la masă: așa m-am trezit eu; ce va fi fost mai nainte, nu știu."

Balada unui greier mic

Frunoasa poezie a lui George Toparceanu a fost pusa in imagini superbe de catre Studioul cinematografic Animafilm, in diafilmul cu acelasi nume: 

"Balada unui greier mic"

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Aventurile baronului von Munchhausen

"Eroul povestirilor care urmează a trăit cu adevărat. S-a născut în orăşelul Bodenwerder, din Saxonia de jos, la 11 mai 1720 şi a murit în Hanovra, 22 februarie 1797. Se numea Karl-Friedrich Hieronimus von Münchhausen, era baron[...] 

Karl-Friedrich Hieronymus von Münchhausen

era pasionat de vânătoare şi-i plăceau, pesemne, călătoriile.[...] Dacă, printre amicii săi, Münchhausen se va fi dovedit cel mai inspirat, cel mai înzestrat cu imaginaţie şi, totodată, cu darul povestirii, atunci nu este de mirare că s-au găsit condeie care să le pună pe hârtie, mai luând, poate, şi de la alţii..." Barbu Cioculescu

Blanche neige et les sept nains - Poveste si Diafilm in limba franceza

Alba ca zapada este dintre cele mai iubite povesti pentru copii. Cu toate ca exista mai multe variante in Europa, cea mai populara ramane cea a Fratilor Grimm. Desi cea mai cunoscuta versiune este cea ecranizata de Walt Disney in 1937, au fost foarte multe reproduceri in toate tarile din lume si in foarte multe limbi europene si asiatice. In domeniul diafilmelor, Animafilm Bucuresti, a creat o versiune si in limba franceza, pe care de altfel, va las sa o urmariti voi singuri mai departe.

 

Texte intégral en Français 

Jakob (1785-1863) et Wilhelm (1786-1859) Grimm

Publié en 1812 dans les Contes d'enfants et du foyer.

Il était une fois, en plein hiver, quand les flocons descendaient du ciel comme des plumes et du duvet, une reine qui était assise et cousait devant une fenêtre qui avait un encadrement en bois d'ébène, noir et profond. Et tandis qu'elle cousait négligemment tout en regardant la belle neige au-dehors, la reine se piqua le doigt avec son aiguille et trois petites gouttes de sang tombèrent sur la neige. C'était si beau, ce rouge sur la neige, qu'en le voyant, la reine songea: "Oh! si je pouvais avoir un enfant aussi blanc que la neige, aussi vermeil que le sang et aussi noir de cheveux que l'ébène de cette fenêtre!" Bientôt après, elle eut une petite fille qui était blanche comme la neige, vermeille comme le sang et noire de cheveux comme le bois d'ébène, et Blanche-Neige fut son nom à cause de cela. Mais la reine mourut en la mettant au monde.

Au bout d'un an, le roi prit une autre femme qui était très belle, mais si fière et si orgueilleuse de sa beauté qu'elle ne pouvait supporter qu'une autre la surpassât. Elle possédait un miroir magique avec lequel elle parlait quand elle allait s'y contempler:

Miroir, gentil miroir, dis-moi, dans le royaume
Qui est la femme la plus belle ?

Diafilm - Alba ca zapada

Cine nu a auzit de Alba ca zapada? Este una dintre cele mai iubite povesti pentru copii. 

S-au facut filme, s-au scris carti, s-au facut piese de teatru, toate pornind de la versiunea cea mai populara scrisa de Fratii Grimm. 

Insa trebuie sa stim ca s-au facut si multe cercetari pentru a se afla care este , de fapt, versiunea originala, asa ca cercetatorii au stabilit ca povestea originala provine din Asia. 

Cea mai cunoscuta versiune este cea ecranizata de Walt Disney in 1937. 

A existat insa una si pe vremea filmului mut, in 1916. Il puteti viziona aici

De asemenea s-au creat si versiuni horror, de desene animate, jocuri video si muzicaluri.

Cine este, de fapt, Alba ca Zapada? O fata de imparat care prin frumusetea, cumintenia si dragalasenia ei starneste invidia mamei ei vitrege care are puteri magice si o oglinda fermecata pe care o intreba mereu cine-i mai frumoasa in tara. Daca la inceput raspunsul este: "Tu esti cea mai frumoasa din tara", cand fetita mai creste, raspunsul este: "Alba ca zăpada". Acest lucru starneste invidia imparatesei si hotarsaste sa scape de ea prin tot felul de siretlicuri. Ordona unui vanator s-o  duca pe Alba ca zapada in padure si s-o omoare. Acestuia i se face mila si ii cruta viata. Alba ca zapada gasete o casuta in padure, unde va intalni 7 pitice de care va avea grija. Imparateasa afla ca tanara traieste si se hoatreste sa se duca la casuta deghizata intr-o baba si ii ofera, pe rand, o cingatoare, un pieptan si un mar otravit, cu scopul de a o pierde pe fata. Ea este salvata, ca in orice poveste frumoasa pentru copii, de dragostea unui print ce se afla in trecere prin padure.

Dar cine sunt cei 7 pitici? Numele fiecaruia ne dezvaluie si ce fel de "persoane" erau:

1. Sleepy = Somnorosul 
2. Happy = Bucurosul 
3. Sneezy = Hăpciu 
4. Doc = Înțeleptul 
5. Grumpy = Morocănosul 
6. Bashfull = Rușinosul 
7. Dopey = Mutulică

Va las sa vizionati un frumos diafilm ce prezinta povestea frumoasei printese, citit de catre Andreea Percescu.

Ce se intampla iarna?

O productie Animafilm din anul 1983, "Ce se intampla iarna?" povesteste copiilor cateva din tainele vietii plantelor, insectelor si animalelor din timpul iernii. 

Atunci cand totul este acoperit de zapada, copiii se intreaba: "Unde sunt gazele de asta vara? ... Unde sunt ascunse insectele care misunau prin iarba in tot timpul verii?"

Va las pe voi copii, sa descoperiti raspunsul urmarind acest frumos diafilm educativ:

Soarele si omuletii de zapada

In fiecare iarna copiii iubesc povestile la gura sobei, sa faca un om de zapada, sa se bata cu bulgari de zapada sau sa vada un film placut.

Omul de zapada

de Ion Sebastian

Sprijinit intr-un toiag

Sta-n ograda un mosneag.

Poarta-n cap o oala veche

Rasturnata pe-o ureche.

Ochii negri si luciosi

Sunt carbuni din vatra scosi

Nu-i lipseste nici lulea.

Parca pufaie din ea.

Iar pe piept, perechi, perechi,

Are mosul nasturi vechi

Si mai are un nas ros,

Ca o creasta de cucos.

Urmariti si un frumos diafilm ce imi aduce aminte de copilaria mea: 

Soarele si omuletii de zapada

Baba Dochia sau Zilele Babelor

De mic copil am auzit despre "zilele babelor" si eram nerabdatoare sa imi aleg o zi si sa vad cum o sa fie: frumoasa, urata, innorata, insorita, ploiasa...Se spune ca Baba Dochia era foarte schimbatoare, iar aceste zile sunt la fel de capricioase ca si ea. Bunica imi zicea ca asa cum va fi ziua aleasa, dintre cele 9 ale inceputului de Martie, asa va fi firea si sufletul persoanei in acel an. Daca se intampla sa fie o zi mohorata sau ploioasa, eu eram trista si ma gandeam ca voi plange tot anul, dar ea ma lua in brate, ma aseza pe genunchii ei si imi spunea o poveste cu o fetita care dupa ce a plans putin, a trait fericita pana la adanci batraneti, ca dupa ploaie intotdeauna apare soarele si alunga toti norii de pe cer. Atunci o intrebam cine a fost baba Dochia? De ce are doar 9 zile in care ne aducem aminte de ea? In jurul Babei Dochia s-au format multe legende, pline de semnificatii. Una dintre variante sta la baza etnogenezei poporului roman. Este vorba despre mitul „Traian si Dochia”. Se spune ca Dochia, fata lui Decebal, era frumoasa, viteaza, indrazneata si a luptat de multe ori alaturi de ostenii daci. Traian, cuceritorul Daciei, se indragosteste de ea si in timp ce era urmarita de trupele lui Traian, ea se ascunde în munti, unde se transforma într-o stana de piatra. Acesta era diafilmul pe care bunicul obisnuia sa mi-l citeasca pe perete, in zilele mohorate ale lunii martie, spunandu-mi ca norii scuturau lacrimi mari cand poporul dac a fost cucerit de romani.