Ati vazut un copil ce s-a pierdut?

de Elisabeta Preda

Pe sub seara, amanat,
Ieri trecea pe bulevard
Un catel ingrijorat - 
C-a pierdut copilul care
Il scosese la plimbare,
Pe cand sta fara pricina
Maraind lang-o vitrina.

Se gandeste-acum catelul:
Ce s-o face baietelul?
Pana-acasa e departe...
In curand se face noapte
Si nu are nici macar
Un leut in buzunar
Ca sa-si cumpere cu el
Rotocol de covrigel.

Si-i mai este frica- vai,

Descult de Zaharia Stancu

Un roman pentru cei mari, surprins intr-un mod foarte placut pe diafilm:

"- Tudoreee… Deschide poarta!…
Pe tata îl cheamă Tudor. Dar el rareori se află acasă.
Cum auzeam strigând, săream la poartă. Fuioare deaburi scoteau pe nări telegarii; le fumegau şoldurile lucioase. Aveau clopoţei la gât, şi gâturile lor erau lungi, cucoamele pieptănate, împletite în cozi, cu panglici galbene,roşii, turcheze. Brişcă intra în arie. În brişcă, pe capră, ţanţoşă, cu biciul într-o mână, cu hăţurile în alta, îmbrobodită de i se vedea numai vârful nasului, cu flori mari de fluturi pe tulpan, mătuşa Uţupăr de la Secara. Laspate, îngropată până la mijloc în fân, fata mătuşii Uţupăr,Diţa, vară-mea.
Se bucura mama că-i veneau neamurile, s-o mai întindăcu ele la vorbă.
Era străină în sat, mama. Pe uliţă, nicio prietenă."

Zilele saptamanii

De la unu-ncepi s-aduni

Prima zi se cheama luni.

Unu si cu unu-s frati

Cea de-a doua zi e marti.

Trei broscute salta-n cercuri

Stii ca a treia zi e miercuri.

Robinson Crusoe

Si o poveste pentru cei mari:

Alexander Selkirk, „modelul” lui Robinson Crusoe

Cu totii, am auzit inca din copilarie de Robinson Crusoe, celebrul marinar naufragiat pe tarmul unei insule din Pacific, si de ispravile sale uimitoare. Majoritatea istoricilor considera ca romanul "Robinson Crusoe” este inspirat dintr-un caz real. Dar, se stie faptul ca Daniel Defoe, renumitul jurnalist si scriitor englez care a trait la sfarsitul secolului al XVII-lea, a fost departe de viata tumultoasa a personajelor sale si ca in realitate scriitorul nu facuse nicio deplasare mai lunga decat cea din Londra pana în Scotia, acolo unde acesta se deplasase in interes de afaceri. El a fost, insa, un fin ascultator si culegator al povestilor marinaresti care circulau prin tavernele Londrei, unde de altfel l-a si intalnit pe cel care a inspirat personajul Robinson Crusoe.

Capra cu trei iezi

Nu se poate sa vorbim despre povesti, mai ales daca e vorba de povesti romanesti, fara sa ne amintim si de nemuritoarea "Capra cu trei iezi" a lui Ion Creanga.

Bunicul si bunica

Vara, copiii iubesc sa mearga la bunici si sa se joace in voie pana ce ... gasesc o alta preocupare ... pentru ca, nu putem spune niciodata ca micii zburdalnici se vor opri din joaca, pentru ca au obosit, nu-i asa? Bunica si bunicul au fost surprinsi atat de frumos in povestile lui Barbu Stefanescu Delavrancea, incat le-am recitit de multe ori cu drag. Iata ca am gasit si o ecranizare a diafilmului, in lectura frumoasa a Andreei Percescu.

Ursuletul Martinica

"Umbla mosul prin padure

Dupa fragi si dupa mure

In barlog petrece iarna

La prisaca merge vara."

(ursul)

Ba nu! Ba da! - Alba ca Zapada

de Elisabeta Preda

 - Alba ca Zapada,

alba nu era!

Negru-i era parul,

Fraga gura sa.

- Alba ca Zapada,

ba alba era!

Alba-i era ia,

Alba fata sa.

- Alba ca Zapada,

alba nu era:

Fusta sa albastra

Albul il trada!

- Alba ca Zapada

Alba ramanea,

Ca la urma-urmei

Asa o chema!

urmariti si diafilmul Alba ca Zapada  aici.

Hai sa numaram frumos

Unu-i numarul pe care

Il cunoaste fiecare.

Doi, ochii nostri amandoi.

Trei, cum zice mos Andrei,

Rata, gasca si Grivei.

Patru anotimpuri are

Anul cat e el de mare.

Cinci boboci cu puf de soare

Lipa, lipa pe carare.

A venit o zana buna

de Elisabeta Preda

A venit o zana buna
Sa imi spuna noapte buna.

Cu bagheta de nuia
A aprins pe cer o stea
Apoi alta, si-nca una
Iar la urma, mare, luna.

Mai deschide, pentru mine, 
Poarta viselor senine
Spre taramuri ca-n povesti - 
Si-mi sopteste: Dormi, sa cresti!

Eu ma culc, ascultator
Si-i spun zanei: Somn usor!

Ciubotelele ogarului

Adaptare tv dupa povestea “Ciubotelele ogarului”

http://www.euscreen.eu/play.jsp?id=EUS_3D0493415F95497081B7FD905C44E171 

 

Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia

De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult.
Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute...
Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului; pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! — Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele.
— Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul.
— Ma duc si eu la iarmaroc — adauga Iepurele — sa-mi cumpar ciubotele.
— Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor...
Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai!
— Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure dintii de frig.
— Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la piept.
— Si ce-i de facut atunci? intreba el.
— Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu avu incotro si—l asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos Martin ii primi tare bucuros:
— Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori.
— Eu. zic sa cerem ceva de mancare — sopti ogarul — si udatura.
— Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult.
— Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse: 

— Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut...
— Am niste placintele...
— As manca si eu din ele!
— Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . . 

Pescarul cel vesel

"In ceasul acesta de seară, când cerul e albastru ca sineala, când iarba şi copacii par şi ei albaştri, iar luna iese albă, învăluită într-o horbotă străvezie de nori, când pânzele corăbiilor ce s-au ivit în zare par nişte fantome ciudate care plutesc deasupra mării, aş vrea să povestesc, dragi prieteni, o întâmplare de demult, care s-a petrecut la ţărmul mării...Ce este drept, pescarii cei bătrâni, bătrâni, şi abia de îşi mai aduc aminte..."

(Alexandru Mitru)

Croitorașul cel viteaz de Fratii Grimm

"Croitorașul cel viteaz" este un basm vechi, tocmai din 1812, scris de frații Grimm. Personajul principal este un croitor tanar si sărac, a cărui pățanie începe intr-o zi linistita, pe când ungea felia de pâine cu magiun. Supărat pe muștele care nu-l lasă să mănânce liniștit, cu un prosop omoară dintr-o lovitură șapte muște. Încântat de fapta lui, coase pe brâu "Șapte dintr-o lovitură" si iese in lume purtand aceasta încripție, care îi va aduce o faimă și o bogăție neașteptată.

Joc de cuvinte

de Elisabeta Preda

Un papuc - e un papuc

Ce-l tot pierzi, mereu uituc!

Despre luna - spui ca-i una.

Una spui si despre buna, 

Dar de-i vorba de bunel -

 Unu ai sa spui ca-i el!

Doua sunt urechile, 

Ghetele, perechile.

Despre ochii amandoi

Tu vei zice ca sunt doi.

Doi pisoi, doua povesti - 

Toate le vei sti cand cresti!

Ce avea Cenusareasa?

de Elisabeta Preda
 

Ce avea Cenusareasa?

Ea caleasca nu avea,

Ca trasura cu cai negri

O avea mama cea rea.

Ce avea Cenusareasa?

Nici podoabe nu avea - 

Ca batrana cea haina

Singura le stapanea.

Ce avea Cenusareasa,

Biet copil orfan si mic?

In casuta ei de truda 

Nu avea nimic, nimic.

Cenusareasa

Prâslea cel voinic şi merele de aur de Petre Ispirescu

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei avea şi un măr care făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând şi pârguindu-se, venea oarecine noaptea şi le fura, tocmai când erau să se coacă. Toţi paznicii din toată împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoţi. În cele mai de pe urmă ...

Pentru o intelegere mai buna se fixează cîteva repere:

1. timpul naraţiunii (întîmplării): nu poate fi precizat, este un timp imaginat, ireal; „a fost odată ca niciodată”
2. spaţiul : nu poate fi precizat exact, e un spaţiu mitic; acţiunea se petrece pe cele două tărâmuri; acestea se află la mare distanţă unul de celălalt, au o înfăţişare diferită şi se conduc după legi diferite
3. personajele: Prâslea cel voinic, împăratul, zmeii, fraţii mai mari ai lui Prâslea, zgripsoroiaca, corbul, argintarul
4. probele la care este supus Prâslea (păzirea pomului cu mere de aur, lupta cu zmeii…)
5. "ajutoarele" eroului (corbul, zgripsoroaica)
6. adversarii lui Prâslea: fraţii mai mari, cei trei zme.

Harap Alb de Ion Creanga

O poveste atat de indragita de copii, plina de aventuri frumoase si captivante:

Sabia lui Stefan

Mereu neinfricat in razboaie, dar si foarte priceput la mestesugul lor, Stefan Voda reusea sa-si invinga dusmanii nu numai cu ostile, ci si cu intelepciunea mintii. Domnul Moldovei a fost - dupa cum au tot spus cu totii, cronicari si tarani, aliati si dusmani - domn vrednic peste o tara mica, dar cu inima mare.

Mult s-au mai minunat ceilalti crai, voievozi si imparati de faptele sale, iar faima lui a ajuns spre Soare-Rasare pana hat, in Persia si stepele Moscovei, iar spre Soare-Apune pana la Venetia si Roma. Chiar Papa l-a trecut cu slove aurite in cartea sa, numindu-l "Sabia crestinatatii", fiindca dintre toti domnii, el singur a stat pe vremea aceea in calea turcilor si tatarilor de nu au putut sa potoleasca celelalte tari din inima Europei.

Numai ca, om fiind si el, a prins de la o vreme sa imbatraneasca si sa-l chinuie tot mai mult ranile capatate in desele sale razboaie.

Si - dupa cum spuneau tot cei mai batrani - cand a simtit Voda Stefan sfarsitul aproape, a luat un ochean si s-a uitat, din cetatea Sucevei, sa mai vada inca o data Moldova lui cea draga. Apoi, gandea el, va putea muri linistit si impacat, cu tara in suflet...

Dar, cum se uita el roata, iata ca zareste venind asupra Moldovei, din sapte parti ale lumii, sapte ostiri pline de dusmanie, cu domnii lor in frunte.

S-a intors cu manie Stefan si, chemandu-si de indata capeteniile si boierii din divan, a luat sabia si a implantat-o adanc intr-un perete, graind apoi catre cei dimprejurul sau:

- Boieri dumneavoastra si dragii mei osteni, nouri amenintatori vor sa pravale iar asupra Moldovei. De va veni dusmanul si va va cere sa-i supuneti tara, sa-i spuneti ca ingenuncheati in fata lui numai daca se va arata indeajuns de vrednic si de puternic pentru a va stapani. Si el va va intreba "Cum?" Iar voi sa-i raspunde-ti asa: "Scotand sabia implantata de Stefan Voda inainte de a se sui pe patul mortii".

Si a murit Domnul Stefan. Iar vrajmasii venind pe rand si incercandu-si puterile, in zadar s-au muncit sa scoata din perete sabia lui Stefan, vestitul domn al Moldovei.

Si nici din inimile romanilor cu iubire de stramosi si de tara, nu-l va putea scoate vreodata careva pe Sfantul Voievod Stefan cel Mare, viteazul adanc si pururi infipt acolo prin pilda si stralucirea vesnica, fara pereche, a faptelor credintei sale...

Text : "Cele mai frumoase legende depre Sfantul Voievod Stefan cel Mare", de Constantin Bostan

Ilustratii: Vasile Olac, Editura Actiunea, Piatra-Namt, 2010

Cititi si : "Muma lui Stefan cel Mare"

Muma lui Ştefan cel Mare - de Dimitrie Bolintineanu

I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- „Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.

Zdreanta de Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?

Caută căsuţa animalelor:

găina                                       grajd

vaca                                        bârlog

iepure                                      coteţ

urs                                           cuşcă

veveriţa                                   scorbură

               Ordonează cuvintele în propoziţii:

- cu, era, un, creţ, Zdreanţă, câine, părul.

- ou, îi, fierbinte, gospodina, dă, un.