Corbul si vulpea - de La Fontaine

Vulpea şi corbul

 de Jean de la Fontaine

Cumătrul corb ţinea-n plisc o bucată
De caşcaval, furată.
Cumătră vulpe, atrasă de miros,
Vorbi cu el de sub copac, de jos:
- Măria-ta, îi zise, să trăieşti!
Că tare mândru şi frumos mai eşti.
De-oi fi la ghiers cum te arăţi la pene,
E lămurit, cu ochi şi cu sprâncene,
Nu vreau să mint, dar nici nu vreau să neg,
Că eşti minunea codrului întreg.
El, măgulit de-această cuvântare,
Voi să dovedească ce-i în stare;
Deschise pliscul, caşcavalul cade,
Vulpea i-l ia şi-i ţine, cum se cade,
O altă cuvântare: - Domnul meu,
O să te-nvăţ acum ceva şi eu.
Linguşitorii se înfruptă de la cei
Ce cască gura ascultând la ei.
Lecţia mea, văzuşi, nu te-a costat
Decât un colcovan de caş furat.

Diafilmul in limba romana dupa fabula "Corbul si vulpea" de La Fontaine

"Corbul era o pasare neagra, mare si tare urata. Mai mult, avea un carait care enerva pe toata lumea. La un moment dat, abia furase o bucata de branza si intentiona sa o manance pe creanga unui copac. Chiar atunci, pe acolo trecu o vulpe care il saluta pe corb, lingusindu-l:
- Buna ziua, domnule corb!

Mariuca

Mariuca o fetita cuminte, ascultatoare si harnica, este un copil exemplu. 

Pe cand se intorcea de la bunicuta ei, a nimerit pe un adevarat camp de lupta. Cu mult curaj, inainteaza catre casa ei, dar neputand sa ajunga asa usor, a hotarat sa ii ajute pe soldatii romani. Cum a putut o copilita sa ajute acolo unde le este greu si unor oameni maturi? Sa urmarim urmatorul diafilm:

Ciresel si Ciresica

"Ciresel si Ciresica,
Doua fructe atatica, 
Rotunjoare si gustoase,
Foarte, foarte sanatoase,
Sus, pe-o cranga se jucau,
Sub soare se leganau
Pana a venit fetita 
Si Le-a rupt din pom, codita!"

Completeaza desenele cireselor si coloreaza-le:

Joc pentru copii:

Copiii sunt asezati doi cate doi, fata in fata. Isi duc palmele intinse in fata si vor trebui sa isi bata palmele in timp ce spun poezia:

“ Ciresica vinde mere
Ciresel vine si cere
Ciresica nu se-dura
Ciresel vine si fura
Cate mere a furat
Ciresel neobrazat?”

Copilul la care s-a terminat poezia trebuie sa aleaga o cifra de la 1 la 10. Dupa ce alege va continua jocul numarand pe rand, pana la cifra aleasa. Cand ajuge la cifra dinaitea celei alese, copilul la care ajunge cifra trebuie sa-l atinga pe cel care urmeaza, asfel il scoate din joc. Daca nu reuseste sa il atinga, iasa el din joc. Castiga copilul care reuseste sa ramana in joc pana la final.

Coloreaza ciresele de mai jos si spune o poveste despre ele:

Prietenii

 Radu si Ionel erau prieteni buni, desi Radu era mai mare. El era elev in clasa a II-a iar Ionel nu era inca scolar. Intr-o zi, Radu a venit in vizita la prietenul sau care se juca in curte cu un vaporas de tinichea.
- Buna ziua, Ionele!
- Buna ziua, Radule! Hai sa ne jucam "de-a vaporul"!
- Bine, se invoi Radu, dar eu vreau sa fiu capitanul.
- Cum sa fii tu? Doar e vaporul meu!

- Da, dar eu ma pricep la vapoare si apoi sunt si mai mare.
- Ei, si! facu Ionel. Eu am un unchi marinar. Chiar el mi l-a adus.
- Atunci spune din ce se compune un vapor?
- Din fier. Cine nu stie asta?
- Eu nu te-am intrebat din ce e facut, ci din ce se compune, zambi Radu.
- Spune tu, daca esti asa priceput!
Radu lua vaporul si incepu:
- Uite partea asta ascutita din fata se numeste prora. Partii din spate i se spune pupa. Partea care sta in apa se numeste ...
- Arena, striga ionel.
- Nu. Arena e scena cu rumegus de la circ, unde fac tumbe clovnii. Aceasta se numeste carena.
Ionel se inrosi pana in varful urechilor. Cum de uitase tot ce-l invatase unchiul sau, marinarul?

Dan salveaza puiul de foca

In fiecare zi ma opresc in lumea copilariei.
Azi am poposit, impreuna cu puii mei, in lumea acvatica plina de peripetii.

Colorati micuta foca

Foca traieste in emisfera de nord in apele oceanelor Atlantic si Pacific. Ele inoata foarte bine si repede, sunt foarte iscusite, pot ramane sub apa chiar si jumatate de ora si pot ajunge la adancimi de pana la 200m.

Focile mananca pesti, cum ar fi: heringi, sardine, lostrite, platici sau crustacei, moluste.

Ce stiti voi despre animalutele din mare?
Ce mananca foca?
Ce animal acvatic mai cunoasteti?

Ne uitam, ne jucam si invatam

1. Vizionarea diafilmului "Ridichea uriasa".

2. Din ce poveste face parte aceasta imagine?

Ridichea uriasa

"Ca sa faca o salata
Si ridichea sa o scoata,
S-au aliniat aici,
In gradina, doi bunici,
Nepoata si o pisica,
Un caine, o soricica...
Toata lumea greu tragea,
Dar ridichea nu iesea...!" 

"Scurta istorie" - Ion Popescu-Gopo

Ion Popescu-Gopo s-a născut la data de 1 mai 1923, în oraşul Bucureşti. Pseudonimul său de Gopo provine de la numele părinților săi: numele de fată al mamei sale, Gorenco, și numele tatălui, Popescu.  A studiat la Conservatorul din Bucuresti, a fost violonist la Teatrul National din capitala, a fost director la Filarmonica George Enescu.

Gopo a debutat în presă în anul 1939 publicând caricaturi. În animaţie debutează în anul 1949, alături de tatăl său şi Matty Aslan, cu scurt-metrajul de animaţie Punguţa cu doi bani.

Din anul 1950 începe să lucreze la Studioul cinematografic Bucureşti, în cadrul secţiei de animaţie. Primele desene animate erau zoomorfe şi constituiau fabule educative care l-au facut celebru in intreaga lume.

În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: Răţoiul neascultător. Urmeaza apoi Albina şi porumbelul (1952), Doi iepuraşi (1952), Marinică (1953), O muscă cu bani (1954),  Şurubul lui Marinică (1955), Ariciul răutăcios (1955),  Galateea (1957).

Considerat un precursor, primul desenator al epocii desenului animat romanesc, Ion Popescu Gopo creeaza „omuleţul”, personajul nud, schiţat din câteva linii, care interpretează atât de complex problemele lumii contemporane. 

Gopo a iniţiat o revoltă anti-Disney:

Legenda Sanzienei

In fiecare an, la 24 Iunie, crestinii ortodocsi sarbatoresc Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Aceasta sarbatoare este foarte veche la noi, la romani, si se mai numeste popular “Sanzienele”.

Daca nu stiati, sanziana este o planta ce infloreste tocmai in aceasta perioada, avand multe floricele galbene, foarte frumoase. De aceea Sanziana se mai numeste si “Floarea Sfantului Ioan”.

Legenda spune ca Sanziana a fost o fata sarmana, ramasa orfana si de care nimeni nu avea grija. Oamenii rai de prin preajma ei o alungau de colo-colo, nelasandu-i, bietei fete, nici macar linistea.

Sanziana

Ursul păcălit de vulpe

Moş Martine, Moş Martine, 

Fii atent, ia seama bine!

Vulpea este o şireată

Si te păleşte-ndată,

Nu-i mai căuta de sfada,

Altfel rămîi fără coada

Fără peste, fără tot

Si te lingi flămînd pe bot!

Ne jucam si invatam:

Ce fel de animale sunt ursul si vulpea? Domestice sau salbatice?

Scufita rosie

Eu sunt o fetita
Si am o scufita 
De la bunicuta, 
Unde merg fuguta

Sa-i duc de mancare,
Sa-i dau alinare!
Mama m-a trimis 
Si ceva mi-a zis:...

Vorba dulce mult aduce

Intr-o zi, spuse mama Ioanei, fetita mea a venit de la scoala, a aruncat ghiozdanul pe un scaun, pardesiul pe altul si foarte grabita s-a asezat la masa. Ii era tare foame! Eu stateam la fereastra si coseam.

- Mama, da-mi sa mananc! spuse Ioana.

Eu nu i-am raspuns.

- Mama, mi-e foame, da-mi sa mananc, striga ea mai tare, suparata. 

I-am servit masa, am lasat-o sa manance in liniste, apoi i-am spus urmatoarea poveste:

...Cica era odata o gradina minunata. Printre crapaturile gardului se vedeau flori de toate culorile si fantani cu apa limpede, dar poarta gradinii era incuiata si nimeni nu putea sa intre inauntru. Oamenii au incercat in tot felul s-o descuie si apoi s-au hotarat sa sara gardul. Dar ce sa vezi? Cum ajungeau aproape de varful gardului, acesta se inalta si oamenii nu puteau sa-l ajunga. Atunci ei s-au hotarat sa sparga, sa darame poarte. Au luat topoare in maini si-au inceput s-o loveasca, dar topoarele s-au rupt si poarta tot nu s-a deschis. Furiosi au dat foc portii, dar focul s-a stins imediat si poarta a ramas tot intraga si inchisa. Oamenii nu stiau ce sa mai faca, sa poata intra in acea gradina minunata, cand deodata o fetita, ca tine, Ioana, veni in fata portii si spuse frumos: "Te rog, poarta draga, deschide-te!" Si minune! Poarta s-a deschis indata si fetita a intrat in acea gradina frumoasa, mult dorita de toti oamenii din jur.

Atunci Ioana, care ascultase cu multa atentie povestea spusa de mine, s-a facut rosie ca racul si rusinata mi-a zis: "Te rog, mama, iarta-ma ca n-am vorbit frumos, cand am cerut supa!"
Am iertat-o, am mangaiat-o si m-am bucurat ca si-a recunoscut greseala.

Turtita

"Sunt turtita fermecata,
De prin lada adunata,
Din camara maturata,
De bunica framantata;
In cuptor sunt rumenita 
Si-n padure sunt fugita."

Ne jucam si invatam cu turtita fermecata aici

Barba-Cot si cei doi copii

"A fost o data un pitic tare mic si poznas, care se chema Barba-Cot. El isi avea casuta intr-o ladita veche si intunecoasa din camera copiilor. Copiii il iubeau mult pe Barba-Cot: se jucau cu el si ascultau cu placere povestile acestuia despre imparatia piticilor. Dar, iata ca a sosit si ziua de 15 septembrie, cea mai importanta zi pentru Ionel si Marioara, pentru ca implinisera de curand sase ani. Au plecat nerabdatori si grabiti spre scoala si au uitat de bietul Barba-Cot, care a ramas plangand, inchis in ladita. Soricelul Chit-Chit, auzind plansul piticului, a venit repede la el si l-a intrebat:
- Draga piticule, de ce plangi asa de amar?

Pupaza din tei

 "Pupaza din tei", de Ion Creanga

Povestim si coloram:

"Mă trezește mama într-o dimineață din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi: Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui; iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua?... Căci așa ne amăgea mama cu o pupăză care-și făcea cuib, de mulți ani, într-un tei foarte bătrân și scorburos, pe coasta dealului, la moș Andrei, fratele tatei cel mai mic. Și numai ce-o auzeai vara: Pu-pu-pup! Pu-pu-pup! dis-dimineață, în toate zilele, de vuia satul. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demâncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori, tocmai în Valea-Seacă, aproape de Topolița. Și pornind eu cu demâncarea, numai ce și aud pupăza cântând:

— Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!

Naica si veverita

Filmul "Naica si veverita" este un scurt metraj romanesc de exceptie,  realizat in 1968, in regia Elisabetei Bostan, ce face parte din miniserialul intitulat "Aventurile istetului Naica".

Naica este un baietel cam de 6 ani, care traieste la tara, intr-o casuta traditional romaneasca si tot ce o inconjoara alcatuieste universul copilariei. Acest episod reda atmosfera inocentei a doi copii care fac orice sa salveze o veverita de vulpe. Bogdan Untaru joaca si de data aceasta de exceptie, la fel de fermecator ca si in primele episoade, iar micuta stirba, Alexandra Foamete o adevarata romancuta jucand plina de viata la cei cativa anisori ai ei, ne descopera viata padurii in miez de iarna.